Săpare cu Theta Healing.
– De ce nu termin lucrurile pe care le încep?
– Dacă ai câștiga, daca ai avea succes ce s-ar întampla rău?
– Mi-ar fi rușine, aș fi în centrul atenției.
– Păi, de ce? Ai câștigat pe merit, nu? Există ceva ce ai pierde dacă ai ajunge la final?
– Mmmm…
– Care e cel mai rău lucru care s-ar întampla dacă ajungi la final, ești pe podium și ești aclamată?
– Cineva se supără pe mine.
– S-a întamplat asta?
– Da. Cea mai bună prietenă din liceu s-a supărat și nu a mai vorbit niciodată cu mine.
– Dacă privești puțin mai în urmă, mai găsești vreo altă prietenă care s-a supărat?
– Da. Eram la gimnaziu și alergam la un mic maraton și am rugat o prietenă să stea puțin în spatele meu ca să mă motivez, iar când m-am apropiat de finish am făcut un sprint și am ajuns prima iar ea s-a supărat pe mine. Evident.
– Bine. Poți să mergi și mai în spate? Există vreun avort înaintea ta? (știu că e singură la părinți).
– Da. Mama a avortat un copil, dar era cu alt bărbat.
– Așadar, dacă el ar fi venit pe lume, ea nu s-ar mai fi căsătorit cu tatăl tău și tu nu ai mai fi venit pe lume, nu-i așa?
– Da.
– Deci, tu ai ajuns la finish prin moartea altcuiva.
– Da.
– Adică, pentru a caștiga tu, este necesar ca cineva să piardă. Ceva de genul „ca să câștigi, trebuie să calci pe cadavre”.
– Pfffuuu, da!
– Astfel te împedici să ajungi la finish, pentru a nu mai pierde prieteni, pentru ca să nu se spună că tu calci pe cadavre”.
– Așa se pare. Am început multe lucruri și afaceri pe care, înteleg că, le-am sabotat, de asemenea, asocieri, căsnicii…
– Care e cel mai bun lucru care s-a întamplat pentru ca ai „eșuat” sau nu ai terminat victorioasă ce ai început?
– Păi, m-am perfecționat și am ajuns la rang de profesionistă în tot ce fac. În toate rolurile mele mă străduiesc să mă Îmbunătățesc.
– Altceva?
– M-am străduit mereu să nu mai dau pe nimeni la o parte. Acum când mă asociez cu cineva, caut să-l bag în față pe celălalt, uneori, exagerez. Caut să merg cu prieteni la drum, însă, înteleg acum că, având ideea că pentru a caștiga trebuie să „calc pe cadavre”, mă opream înainte de a ajunge la finish. Acum înteleg de ce renunțam atât de aproape de reușită.
– Ești dispusă să renunți la ideea „ca să câștig trebuie să calc pe cadavre”?
– Da!
– Să te învețe Creatorul cum se simte să ajungi la finish alături de prieteni, fără teama ca îi lași în urmă?
– Da!
– Să-l rugăm pe Creator să curețe memoria celulara a venirii tale pe lume? Și să-ți trimită iubire necondiționată în starea de copil în pântec?
– Da.
– Să dai bucățile de suflet curățate înapoi fratelui tău, prietenei de la maraton, ale celei din liceu și tuturor celor pe care i-ai lăsat în urmă sau cu care te-ai asociat și la care ai renunțat, și să ți le iei înapoi pe ale tale curățate de la ei, din toate timpurile, din toate generațiile, din eternitate și dintre timpuri?
– Da!
– Să-i cerem Creatorului să completeze și să închidă toate viețile trecute în care ai călcat pe cadavre ca să ajungi în frunte? Să anuleze toate promisiunile, jurămintele, angajamentele pe care le-ai făcut pe aceasta temă? Să vindece sufletul rănit de fiecare data când ai abandonat cursa pentru a nu lăsa pe cineva în urmă, sau când cineva te-a părăsit pentru că l-ai lăsat în urmă?
Da!
S-a împlinit! Mulțumesc!
Citește și acest articol
