Stabilirea obiectivelor: Clientul trebuie să definească obiectivele terapiei și să determine simptomele (răspunsul la situațiile existențiale pe care clientul le găsește disfuncționale).

Scopul principal al terapiei este obținerea insight-ului, adică a unei înțelegeri profunde a propriilor motivații și conflicte.
Această abordare se concentrează pe obținerea de beneficii terapeutice rapide, prin identificarea simptomelor și a obiectivelor terapeutice și prin colaborarea activă între client și terapeut.
Necesitatea de suport continuu: Clienții cu situații conflictuale mai grave pot avea nevoie de întâlniri regulate cu terapeutul pentru a menține un contact constant și liniștitor
Nevoia de explorare profundă: Uneori, clientul are nevoie de timp pentru a înțelege și a schimba aspecte profunde ale funcționării sale mentale. Acest lucru poate implica revizuirea modului în care construiește realitatea și schimbarea comportamentelor și atitudinilor.

Durata poate varia în funcție de complexitatea problemelor clientulului. Problemele profunde, conflictele interioare și tiparele de relaționare pot necesita o perioadă mai lungă de analiză și înțelegere și integrarea schimbărilor.
În plus, este nevoie de timp pentru ca clientul să internalizeze funcțiile exercitate de terapeut, similar cu modul în care un copil internalizează funcțiile parentale. Acest proces de internalizare are loc printr-o succesiune spiralată de experiențe relaționale satisfăcătoare.
Relația terapeutică este un element central în terapia practică, fiind esențială pentru obținerea beneficiilor terapeutice dorite.

Aspecte cheie ale relației terapeutice:

Colaborarea: O relație de colaborare autentică, în care clientul și terapeutul sunt implicați activ, este o condiție sine qua non pentru o cură terapeutică eficientă. Aceasta implică un acord asupra simptomelor și a îmbunătățirii simptomatologice dorite.

Sinceritatea: Atât clientul, cât și terapeutul trebuie să fie sinceri în relația terapeutică. Terapeutul ar trebui să fie dispus să-și exprime punctul de vedere și să explice ceea ce face și de ce, stabilind astfel regulile de bază ale raportului terapeutic.

Autenticitatea: Atât clientul cât și terapeutul trebuie să manifeste autenticitate și să evite jocurile de rol sau impostura, demonstând respect unul față de celălalt.

Flexibilitatea: Terapeutul ar trebui să fie deschis și flexibil, solicitând și luând în considerare ideile clientului despre cum să lucreze mai bine împreună.