Tendinta oamenilor de a se lamenta de viata, de vreme, de guvern, de tot si toate porneste din credinta ca evolutia se face prin suferinta. Fiecare plans, fiecare lamentare, este modul de a atrage atentia lui Dumnezeu ca te chinui, ca induri. Daca ne consideram inaintarea GREA, este un motiv bun sa ne validam, sa ne consideram puternici. Privim cu admiratie un om care a reusit din GREU. Este considerat valoros un lucru la care ajungi cu GREUTATE. Cand obtii USOR un lucru, nu-l pretuiesti.
Ii admiram pe cei care au invins „GREUL”, care au razbit cu GREU. II aclamam pe cei care devin castigatori in lupta cu „GREUL”. Iubim invingatorii. Cu cat a fost mai GREU drumul, cu atat invingatorul are mai mult respect. Spunem „GREII” industriei, GREII planetei, iar pe cei USORI ii dispretuim. Spunem „femei usoare”, „om usuratic”.
Spunem tot timpul ca trebuie sa platim pretul. Fiecare generatie de parinti a declarat ca a muncit din GREU ca sa le fie mai USOR copiilor care preiau mesajul si fac lucrurile sa se intample tot cu greu pentru a le fi copiilor mai usor si tot asa. Insa tot ei le spun copiilor ca „nimic nu se obtine usor”. Si astfel perpetuam paradigma ca lucrurile pretiose se obtin cu greu. De aceea ne lamentam zilnic de viata noastra care nu e mai grea decat a parintilor nostri, doar pentru faptul ca stim ca daca e greu suntem valorosi si contam in ochii lui Dumnezeu.
Evaluam un lucru bun din pretul lui, spunandu-ne in acelasi timp cat de greu se ajunge la obtinerea lui. Spunem viata e o lupta gandind ca cei care o inving sunt valorosi. Cred ca de aceea am inventat razboiul, boala cu care sa ne luptam, plansul, disperarea. Daca boala e incurabila si am invins-o putem sa ne dam valoare. Si daca doar putini o pot face, pentru cel care reuseste are si mai multa valoare. Vrem sa fim nefericiti si construim scenarii dramatice, credem ca povestea noastra este cea mai trista si cea mai grea, poate pentru ca Dumnezeu sau ceilalti sa ne vada straduinta si sa ne valideze si sa ne iubeasca.
Credem ca doar atunci cand invingem suntem iubiti, tocmai de aceea ii iubim pe invingatori si ne punem noi obiective de atins.
Cand am stabilit ca e valoros doar ceea ce e obtinut cu greu, am stabilit ca valoarea se obtine din greu. Poate asa am invatat cum sa evaluam VALOAREA, dupa pretul platit. Daca am invatat valoarea si ce e valoros prin cat de greu se obtine, nu am putea sa schimbam ca putem obtine VALOAREA cu usurinta, fara frica ca o sa uitam ce am invatat?
Eu nu sunt o cunoscatoare si intreb: DUMNEZEU A CREAT CU GREU LUMEA? Am putea sa schimbam aceasta paradigma? Sa evoluam cu usurinta, in joaca, cu bucurie, fara durere si suferinta, fara nemultumire si drama. Sa stim ca avem valoare si suntem pretiosi pentru Dumnezeu fara sa suferim? Ca am putea obtine orice lucru cu usurinta si bucurie, fara incrancenare si sacrificiu? Am inventat concepte ca stoicism, tenacitate, perseverenta ca sa ne sustinem ideea ca ajungem la valori cu greutate. Am inventat concepte ca rezistenta, efort, neobosit, sacrificiu, incrancenare, ca sa ne sustinem ideea de lupta.
Am putea, oare, sa ne ridicam deasupra acestor concepte si sa stim ca suntem iubiti si valorosi, capabili de a obtine ceea ce ni se cuvine, cu usurinta? Oare nu am putea obtine mai usor lucrurile daca am sti deja ca avem iubirea lui Dumnezeu? Ca deja suntem validati si considerati puternici? Am putea sa schimbam aceasta paradigma in noi si sa ne dam voie sa fim fericiti? Usori. Liberi.
De mici suntem invatati ca trebuie sa meritam si sa dovedim ca meritam ca sa avem ceva. Iubire, succes, bunastare. Ai vrea sa stii cum se simte sa te bucuri jucandu-te, stiind ca esti iubit. Si stii cum se simte cand ai valoare si esti pretuit fara sa dovedesti nimic, nimanui pentru a avea valoare. Ca Dumnezeu te iubeste oricum. Nu doar cand suferi si te chinui. Renunta la chin! Renunta la suferinta! Renunta la drama!
Nu cred ca Dumnezeu e sadic. Nu cred ca El vrea ca tu sa te chinuiesti, sa induri pentru ca el sa te iubeasca. Pentru a fi usor, trebuie sa renunti la greu. Ai putea sa decizi asta? Ai vrea sa stii ca este dreptul tau Divin, ca meriti, ca esti gata, ca esti pregatit, ca ti se da voie si ca esti in siguranta sa fii fericit, sa fii important, nepretuit, iubit, respectat, considerat, apreciat, valoros, fara lupta, fara sacrificu, fara drama? Ca poti sa fii si sa ai orice doresti cu usurinta, bucurie si glorie cu gratia si slava lui Dumnezeu?
Si ca intotdeauna iti vei aminti ce e valoarea castigata de inaintasii tai, fara sa o pierzi, si fara sa le tradezi chinul ci sa-i onorezi prin fericirea ta, stralucirea ta, MARETIA TA! Amintindu-ti intotdeauna invatatura si pe invatatori. Amin!
