De cate ori ai simtit ca vrei sa fii special ca sa te simti iubit? De cate ori ai resimtit aceasta nevoie in anii copilariei? Poate aceasta poveste iti va reaminti…
„Cand aveam 3 ani s-a nascut fratele meu, primul baiat din familie. Eram deja trei fete, celelalte doua fiind mai mari decat mine cu 10, respectiv 12 ani. Pana la aparitia lui in familia noastra eram printesa familiei, eram universul mamei mele. Odata cu venirea lui, am pierdut „tronul”, mama indreptandu-si atentia asupra fratelui meu, in plus, exprimandu-si de nenumarate ori bucuria ca, in sfarsit a sosit baiatul mult asteptat.
Nu m-am mai gandit niciodata, pana acum, la acest lucru, in acest mod:
Eram in pauza de masa a unui curs de astrologie. Am mers toti la restaurant si ne-am comandat fiecare ce ne-am dorit din meniu. Cand a sosit momentul servirii, chelnerul si-a dat seama ca au uitat sa prepare felul meu de mancare. Toata lumea a inceput sa manance, in timp ce eu urma sa astept preparea bucatelor. Deja asteptasem vreo ora ca sa vina comanda celorlalte. Treceau minutele si frustrarea mea crestea. Nu prea lasam sa se vada acest lucru, desi mai comentam cate ceva. Pana sa vina comanda mea, colegii mei au terminat deja masa si pentru ca pauza durase peste programare, s-a cerut nota pentru a ne intoarce in timp util la curs. Odata cu nota au sosit si pastele mele, excesiv de fierbinti si aproape nefierte. Am cerut, cu repros in glas, sa mi le puna la pachet pentru ca nu mai aveam timp sa le mananc.
Pe drumul de intoarcere, Georgeta m-a intrebat de ce cred eu ca mi s-a intamplat acest lucru? Intre timp frustrarea mea se accentuase.
G: Cum te-ai simtit ca nu ai primit portia de mancare?
Eu: Dezamagita!
G: Si mai cum?
Eu: M-am simtit prost!
Faceam si alte comentarii, gasind scuze „vinovatilor”, accentuand faptul ca patroana si-a cerut iertare de cateva ori. Nu vroiam sa dau greutate acestei situatii, evitand sa arat, de fapt, frustrarea pe care o resimteam. De obicei, nu prea imi dau voie sa acuz persoanele care ma ranesc, dezamagesc, practic Ho’ ponopono si tensiunea se risipeste. Nu vorbesc prea mult despre frustrarile mele. Probabil ca nu sunt dispusa sa accept fatis ca am asteptari si ca fac judecati.
Acum aflu ca, sub masca unei persoane tolerante, iubitoare si iertatoare cu tendinta de a minimaliza propria nemultumire, este de fapt o inabusire a unei frustrari din copilarie!!!!
Georgeta ma surprinde cu intrebarea: Vrei sa fii speciala?
Eu ii raspund, usor iritata, ca nu cred ca am vrut sa fiu speciala cand nu am primit mancarea, doar eu dintre cele 12 persoane!
Insa ea mi-a explicat, ca daca am o dorinta nesatisfacuta in copilarie pe care am inchis-o in seifurile subconstientului, Sinele meu creator nu face deosebirea intre o situatie pozitiva sau negativa, ca imi creeaza contextul de a ma simti diferita, de ceilalti, deci speciala, implinindu-mi nevoia. Si daca pentru mine a fi special este egal cu a fi iubit, voi face tot ceea ce se poate sa castig aceasta iubire.
Atunci ne-am intors in copilarie. Cum spuneam, niciodata nu am constientizat aceasta nevoie. Insa testandu-ma am descoperit ca voiam sa fiu speciala pentru mama mea la fel ca fratele meu. Cum insa faptul ca era baiat, era un fapt special in sine, incercasem diferite strategii pentru a-mi urma scopul emotional. Pentru mine, a fi special insemna atunci, a fi iubit de mama. Doar asa am intrerpretat eu, copil fiind, faptul ca mama ii acorda mai multa atentie fratelui meu, deci iubire.
Pentru a atrage atentia mamei mele si, implicit iubirea ei, cu capacitatea de intelegere a unui copil de trei – patru ani, am incercat o multime de lucruri. Diferit de cele 2 surori mai mari, eu cautam sa fac exact ce vrea mama sa fac, treburile casei chiar si atunci cand as fi vrut sa merg la joaca cu ceilalti copii. Aveam grija de fratiorul meu, sperand ca mama mea sa vada ca sunt diferita, sa ma observe. Pentru ca el a fost si este inca preferatul mamei, eu am devenit ingerul pazitor al fratelui meu.
Cum o nevoie emotionala neimplinita, inchisa in subconstient iti conduce viata, tot ceea ce am facut, inteleg acum, a fost sa caut sa o implinesc. Astfel ca tot timpul manata de aceasta nevoie, am facut lucruri diferite de fratii mei, am invatat, fiind singura care a facut facultate, am obtinut performante in timpul scolii, fiind singura, la varsta de 13-14 ani, care obtinea venituri importante in acea vreme, ca urmare a talentului si instrurii mele muzicale.
Am inteles acum ca neimplinirea acestei nevoi inainte de momentul inchiderii seifului, cum spune Georgeta, a fi special = a fi iubit, mi-a fost combustibil pentru realizarile mele dar si motiv pentru frustrarile mele. Multe situatii in care eram ranita, dezamagita in relatii din cauza faptului ca eram diferita de ceilalti, pentru ca Sinele Creator creeaza in baza trairilor. Cand esti special, cineva te uraste, te invidiaza.
Testez si: imi urasc fratele! E da!!! Ma cutremur!! Cum as putea sa recunosc aceasta umbra la mine? Georgeta imi spune ca, daca nu o recunosc, nu o pot preda Divinitatii. Si imi spune ca atunci cand iti doresti ca fratele tau sa dispara, biologicul iti retrage fierul din sange ca sa nu ai puterea sa-l omori. Oh, Doamne! Eu sunt anemica!!
Dar eu il iubesc pe fratele meu si ii vreau tot binele din lume! Nu stiam ca am inchis in interiorul meu o astfel de traire din vremea cand el „mi-a luat locul” in inima mamei, cum am interpretat eu la 3 ani.
Nu avem cum sa ne amintim ce simteam in acei ani, pana cand cineva nu vine sa scormoneasca in acest trecut . Cu siguranta, toti am trait momente de invidie, gelozie, dorinta de a ucide, furie, pe care le-am inabusit in interiorul nostru. Acum inteleg cat de rau ne fac aceste trairi uitate si ce minunat este sa le eliberezi.
Predau acest schelet pe care l-am gasit in ungherele dulapului. Dorinta de a-l face sa dispara pe fratele meu! Inlocuiesc cu iubire neconditionata!
Inteleg acum, de ce sunt eu cea care are grija de parinti si de ce ma straduiesc sa le aduc lumina, tocmai pentru a-mi recunoaste ca sunt diferita de ceilalti si merit sa fiu iubita.
Mi-am dorit ca primul meu copil sa fie baiat, pentru a intelege care este diferenta intre a iubi un baiat si a iubi o fata, de ce ar fi special un baiat mai mult decat o fata, si viata mi-a daruit 2 baieti si 2 fete. Chiar si faptul de a avea 4 copii ma face speciala, nu-i asa?
Stiu ca sunt o mama buna pentru copii mei fara nevoia de a fi speciala sau diferita de alte mame, pentru ca sunt speciala prin faptul ca sunt mama lor. Asfel ca stiu cum se simte sa fii iubita de copii tai.
Stiu ca sunt iubita de mama si eliberez aceasta nevoie din seifurile subconstientului meu.
Pot sa traiesc viata de zi cu zi, pot sa am realizari, fara nevoia de a fi speciala.
Si cel mai important: Stiu ce se simte cand sunt iubita fara sa fiu diferita, speciala.
Amin!
Multumesc Georgeta
