Cred că am înțeles greșit Parabola (Pilda) lui Iov.
Când cel Rău îl provoacă pe Cel Bun să-i încerce Iubirea lui Iov, luând-i motivele pentru care el crede că Iov îl iubește pe Dumnezeu, s-ar putea înțelege că suntem capabili să-L iubim doar dacă avem motive întemeiate. Dacă am reușit să îndeplinim Rostul Terestru, acela de a avea o familie, copii, de a avea un teritoriu, (în zilele noastre, ar fi o carieră profesională), de a menține sănătatea trupului.
Aceasta ar dovedi că NUMAI datorită acestei „avuții ” am avea motive să-L iubim.
Dar cine e Dumnezeu în această parabolă? Sinele Divin. Întrebarea este, poți să te iubești pe Tine fără aceste realizări?
Când ne condamnăm pentru ratările noastre, ne urâm și cădem sub imperiul celui Rău. Când ne urâm, ne distrugem corpul, ultimul lucru pe care Dumnezeu i l-a luat lui Iov pentru a-i pune la încercare iubirea.
Cei mai mulți oameni, chiar dacă au o familie, soț/soție, copii, consideră că nu sunt la înălțimea perfecțiunii din mintea lor și se condamnă pentru asta, evident, urându-se sau/și dacă nu au jobul perfect se urăsc mai mult. Astfel, își pierd sănătatea și atunci se urăsc și mai mult.
Ne iubim Sinele/Dumnezeu doar dacă am realizat toate cele trei lucruri, (Relații perfecte, Jobul Perfect, Sănătate Perfectă). Acestea sunt cele trei etaloane. Odată atinse, am avea motive să ne iubim Sinele.
Dar Pilda lui Iov ne spune că ne putem iubi Sinele fără toate astea. Cu greu le avem pe toate împreună, cu atât mai puțin ca ele să fie perfecte.
Astfel, că fără să ne dăm seama, urâm o parte din noi, lucru ce ne conduce către boală. În acel moment, când începem să ne pierdem corpul, va trebui să ne întoarcem la iubirea de Sine.
Dacă observați, ordinea importanței este ordinea în care Iov a pierdut, avuția materială, apoi, familia, ultima încercare fiind corpul. Deci, corpul fiind cel mai important, măcar acum să ne trezim și să începem să ne iubim Sinele Divin/Dumnezeu.
Să ne iubim Sinele fără să mai analizăm realizările în plan terestru, ci realizările în termeni de Învățături. Nu faptul de a avea copii, relatii bune, realizări profesionale este motivul pentru care ne iubim Sinele/Dumnezeu, ci IUBIREA ÎN SINE PENTRU SINE ar trebui sa fie Motivul.
Iar RĂBDAREA despre care se tot pomenește în parabolă, ar fi BUNĂVOINȚA și ÎNȚELEGEREA (Răbdarea) cu TINE ÎNSUȚI.
Mă iubesc pentru ceea ce Sunt, indiferent ce am realizat aici. Mă iubesc pentru nereușitele mele. Mă iubesc pentru ratările mele, pentru neputințele mele, pentru greșelile mele.
Mă iubesc fără să analizez motivul. DOAR, MĂ IUBESC! IMI IUBESC SINELE/DUMNEZEU.
Asta vrea să spună Pilda lui Iov, după înțelegerea mea!
Sfârșitul pildei este că după ce Iov a rămas fidel Iubirii de Sine/Dumnezeu a căpătat din nou Realizările și Viața!
Drept de autorGeorgeta Sultan
? „După toate cele îndurate, Dumnezeu i-a întors deplin sănătatea, i-a dat bogății mai mari decât avusese înainte și i-a dăruit alți șapte fii și trei fiice. Astfel, Dumnezeu l-a binecuvântat pe slujitorul său mai mult decât înainte. Iov a trăit alţi 140 de ani, durată a patru generaţii, şi moare „bătrân şi încărcat de zile” (Iov 42,17).
Ai aici Pilda https://www.healing.ro/pilda-lui-iov/
