– Imi place ordinea, ma simt bine cand e ordine si curatenie, insa urasc, sau ma rog, imi displace sa o fac? Astfel ca, de cele mai multe ori este dezordine in jurul meu.
– De ce?
– Mi se pare ca pierd timpul meu.
– Ce ti-ar placea sa faci in timpul asta?
– Sa ma plimb, sa citesc, sa ma simt bine cu mine.
– Dar cand faci ordine/curatenie, de ce nu te simti bine?
– Ti-am spus, simt ca pierd timpul meu.
– Dar, tot in timpul tau esti si cand faci treburile casnice, tot in viata ta esti, nu iesi din ea.
– E adevarat, dar…nu e totuna sa te plimbi in parc cu a curata wc-ul.
– Ai putea sa te simti bine si sa te gandesti la ce vrei, sa-ti pui un audiobook si cand faci curatenie. Doar daca nu gandesti/stii ca a curata e o treaba degradanta, ca doar slugile fac asta, doar persoanele neinstruite fac astfel de treburi. Si ego-ul tau de persoana „cu carte” te impiedica sa te cobori la a face treburile slugilor. Si, a face curat/ordine te transforma intr-o persoana neonorabila. Ce zici?
– Da, ar putea fi!
– Ai vrea sa testezi?
– A face curat/ordine este degradant! Raspunsul este da.
– Noi ne identificam cu munca pe care o facem, judecam ca o meserie este mai onorabila decat alta, ca o munca este mai degradanta decat alta. Acest lucru ne determina sa judecam si oamenii din perspectiva a ceea ce sunt dispusi sa presteze. Noi traim in comunitati in care ca si intr-o celula exista mecanisme care au diverse indeletniciri, hrana, reparare, regenerare, reproducere , eliminare/curatenie si crestere/evolutie. Celula nu judeca acea parte din ea care se ocupa cu eliminarea resturilor degradate si nu o considera inferioara. Acea parte de curatenie/eliberare de resturi nefolositoare este la fel de demna de respect ca si cea care se ocupa cu cresterea sau repararea. Mintea de ce considera ca cel care se indeleniceste cu eminarea deseurilor degradate este el insusi degradat? Ar p utea fi activitatea de curatenie in casele noastre o indeletnicire pe care o putem face cu iubire si respect. Ca atare, am putea sa-i respectam pe cei care fac aceasta munca? Ar putea cei care fac aceasta munca sa se simta la fel de importanti ca cei care produc mancare, instruiesc pe ceilalti, la orice nivel sau repara/ingrijesc ? Ce zici?
– Da, ai dreptate! Mi se pare ca imi cad stelele de pe umar, pe care mi le-am pus atunci cand am terminat facultatea. Dar am primit aceasta viziune de la parinti/profesori:
” Daca nu inveti ajungi maturator pe strada.”
– Dupa cum vezi, aceasta a fost o motivare prin frica. A functionat, insa a creat dezgust pentru aceasta meserie si pentru oamenii onorabili care o practica dar si dezgust sau , cel putin disconfort cand trebuie sa-ti elimini resturile.
– Da, asa e!
-Ai vrea sa schimbi aceasta paradigma in interiorul tau? Din doua motive ar fi benefica aceasta schimbare: 1. Vei face ordine/curatenie cu drag. Asta ar fi motivul cel mai apropiat de tine. si 2. Ai avea respect si ai onora pe cei care fac aceasta meserie. Asta ne-ar servi tuturor. Si nu ne-ar mai separa atat de tare, pe cei cu carte si pe cei fara.
Am putea sa ne apropiem de iubirea neconditionata, la care aspiram si pe care o pretindem de la ceilalti.
– Ai drepate! Da, vreau sa schimb aceasta paradigma.
– Inca un lucru as vrea sa mai testam: Sunt sluga! Urasc sa fiu sluga.
– Raspunsul este da in ambele variante.
– Ai vrea sa cunosti sentimentul si definitia Creatorului despre munca/serviciu? Ca orice munca/serviciu adus comunitatii este onorabil si ca daca semenii tai sau tu ai un beneficiu fara sa afecteze sau sa incalce vointa altor persoane este onorabila ?
Si ca orice persoana care presteaza o astfel de munca/serviciu este demna de respect?
Ca tu meriti respectul tau si al celorlalti si te iubesti atunci cand te indeletnicesti cu actiuni de curatire/eliminare a deseurilor?
Ca esti in siguranta sa faci aceasta indeletnicire?
SI cel mai important:
Ca poti sa-ti ordonezi/cureti casa fara sa te simti sluga.?
– Da! Multumesc!
– Asa sa fie!
Este o lectie pentru noi toti, Cred ca noi, romanii trebuie sa onoram si sa respectam orice munca si pe cei care o presteaza in mod onorabil. Nu ne-am invatat lectia si de aceea multe femei din Romania au apreciat aceasta indeletnicire cand au fost platite cu multi bani in alte tari. Si poate nici atunci, multe persoane, nu au inteles si au condamnat si s-au condamnat pentru meseria de menajera asociind-o cu sluga.
Cand invatam sa iubim indeletnicirea pe care o avem, viata ne permite sa trecem la un alt nivel. Putem sa ne simtim slugi in oricare indeletnicire. Cu cat sentimentul pe care il avem ca suntem slugi atunci cand servim persoanele din jurul nostru cu atat viata ne impinge in meserii in care sa traim acest lucru. Daca te simti asa verifica si arborele tau genealogic! Cu singuranta, un bunic sau o bunica a fost sluga.
Te imbratisez cu drag!
Excelent articol ! M-am regasit in el si cu aceasta ocazie am constientizat ca la momentul actual nu imi place sa fac ordine/curat pe motiv ca „oricum se face mizerie/deranj la loc” precum si din cauza unei revolte interioare fata de treburile casnice care ocupa tot timpul unei femei si din cauza carora aceasta nu mai are timp pentru ea si pentru cei din jurul ei ( am vazut asta la mama si la alte femei din jurul meu ).
Acum am inteles de ce nu vroiam sa fiu sluga nimanui ?, pentru ca bunicul a fost dat de parintii lui sa fie sluga la boier…si de aici cred ca o sa pot identifica mult mai multe credinte, tipare, revolte…
Multumesc din suflet dna Georgeta ! Va pup si va iubesc ❤