Recunoasterea sau iubirea postum


Am intalnit deseori la persoanele cu care lucrez situatii in care au constat ca simt iubirea sau li se acorda mai multa importanta atunci cand ies dintr-o relatie. Iar acest simtamant pare ca le-a urmarit existenta.

Pe parcursul relatiei partenerului parea ca i se cuvine atentia si interesul persoanei, in timp ce aceasta nu percepea ca i se recunoaste importanta, fapt care ducea intotdeauna la despartire sau retragerea din relatie.
Insa dupa separare partenerul ii acorda mult mai mult interes si importanta, isi manifesta dorul sau dorea reintoarcerea sau reinnodarea a ceea ce a fost. Ca in cantecul lui Ducu Bertzi: „simt ca fara ea nu pot respira, casa e pustie fara ea…”


Dupa cum stim interpretarile si trairile din perioada frageda a copilariei, se reediteaza sau mai bine zis, subconstientul le reediteaza ( ca si cand ar fi o matrita/model dupa care selecteaza realitatea obiectiva) pe parcursul intregii vieti.


De obicei, persoana care manifesta acest tipar de comportament/simtaminte are o alura artistica. De aici, am presupus, ca exista un fel de program al artistului din constiinta colectiva care il conduce la a simti aprecierea, iubirea, recunoasterea dupa ce nu mai e.
De asemenea, reintorcandu-ma la perioada frageda a copilariei, regasesc de cele mai multe ori, ca sa nu zic, intotdeauna, ­čśâ situatia in care copilul este dus la bunici, crescut de acestia.


Bineinteles ca exista si alte intelegeri legat de separarea de mama prin cresterea la bunici, insa acum, ma refer la interpretarea din titlu.


Copilul poate sa fi inteles ca trairea dorului (nevoia) intens de prezenta mamei (dar si al tatalui, mai rar) este iubire intensa. Daca copilului ii este dor atat de tare de mama inseamna ca si mamei ii este dor de copil si asta e iubirea. Pentru ca in momentul in care mama aparea dorul disparea, mama neparand ca-l iubeste asa de tare in prezenta lui, iubirea, deci, este doar cand este dorul, cand obiectul iubirii nu mai este prezent.


Iubesc cand mi-e dor.

Ca sa ma simt iubit/a, cuiva trebuie sa ii fie dor.

Sunt iubit/a, recunoscut/a dupa ce nu mai sunt.


Ceea ce am observat la persoanele care au trait acest lucru este ca lor nu le este dor (se protejeaza de suferinta) ci doar creeaza situatii in viata lor in care sa fie obiectul dorului/iubirii in acest mod. Este frustrant? Da. Iubirea postum nu este iubire traita in prezent, este doar o substitutie a iubirii, o iubire doar in imaginatie.


Evident ca toti dorim sa simtim iubirea, sa ne simtim importanti, pretuiti atunci cand suntem si nu sa ne hranim nevoia asta postum, de aceea, cand constientizam acest tipar, il si putem schimba pentru a percepe iubirea in timpul in care ea se manifesta, in momentul prezent.

Cum?

Sunt multe tehnici, insa eu recomand thetahealing, pentru ca are alte cateva instrumente care aplicate acestei intelegeri, rezolva definitiv inlocuirea.


Doar cei care recunosc acest tipar pot spune da, cu toata convingerea pentru ca acest adevar vibreaza in ei, ceilalti care au alte intelegeri ale iubirii asociate cu alte forme, zic eu, alterate de alte forme, vor trebui investigate.

Vezi alte cursuri programate

About Author

Georgeta Sultan

Instructor THetaHealing® certificat de Vianna Stibal in 2011, cu peste 150 de cursuri predate in Romania. Terapeut cu experienta in aplicarea tehnicii Dig Deeper. Experta in identificarea cauzelor spirituale ale bolilor si problemelor existentiale. Cunoscatoare a Medicinii Germanice din perspectiva Recall Healing®. Aplica in terapie si psihogenealogia.

Leave a Reply